Eselnita

Situat în partea vesticǎ a județului Mehedinți pe DN 57 se învecineazǎ în est cu municipiul Orșova, la 7 km în amonte de Orșova pe malul Dunării. Actualul amplasament a fost de fapt reconstruit în anii 1967-1970, vechea vatră a așezării aflându-se sub apele lacului de acumulare de la Portile de Fier I. Cazanele reprezintă porţiunea de defileu a Dunării, între Dubova şi Ogradena. În această zonă, apa este forţată să treacă printre munţi.Poziţia geografică a comunei şi anume la poarta de intrare în mirifica zonă a Clisurii Dunării în care se îmbină atât de armonios toate formele de relief creează zonei un potenţial turistic deosebit. Îngustimea Dunării în zona Cazanelor Dunării străjuite de masivele muntoase (Ciucarul Mic şi Ciucarul Mare) cunoscuţi ca Munţii Clisurii şi masivele muntoase sârbe numite Veliki şi Mali Strbok.Imensitatea luciului de apă mărginită de dealurile joase în unele zone unde s-au construit după 1990 un întreg cartier cu adevăratele “perle ale Dunării” de case de vacanţă şi de pensiuni turistice.Golfurile de ape liniştite formate la intrarea celor trei pârâuri care străbat teritoriul comunei de la nord la sud cunoscute sub numele de: Golful Eşelniţa, Golful Mala, Golful Mraconia. Nu în ultimul rând clima temperat continentală cu ierni blânde şi veri călduroase nu prea bogate în precipitaţii, clima cu mari influenţe mediteraneene datorate culoarului Cazanele Dunării.Şi peste toate “bonusul turistic” avantajul cel mai mare fiind calitatea aerului şi a mediului în bună măsură datorate bazinelor hidrografice destul de mari şi mai ales nemărginitelor păduri care ocupă 86% din teritoriul administrativ, ceea ce creează zonei un grad de poluare ca şi inexistent. Această combinaţie de relief, climă, mediu natural, se materializează ca un întreg în Rezervaţia Cazanelor care face parte din Parcul Natural Porţile de Fier.

Parcul Natural “Portile de Fier

Parcul Natural Porţile de Fier se află în sud-vestul României, limita sudică a acestuia fiind malul românesc al Dunării. La est se învecinează cu localitatea Dr. Tr. Severin (Mehedinţi), la vest cu localitatea Socol (Caraş-Severin. La nord, de la confluenţa Nerei cu Dunărea, Vârfurile Tâlva Blidarului, Svinecea Mică şi Mare, urmăreşte interfluviul Dunării format de afluenţii acesteia.

Se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din România (locul 2), având în componenţa sa 18 rezervaţii. Principala formă de relief sunt munţii, în componenţa sa intrând prelungirile sudice ale Munţilor Banatului (Munţii Locvei şi Munţii Almăjului), Munţii Mehedinţi şi o parte din Podişul Mehedinţi.

Parcul National “Domogled-Valea Cernei

Înfiinţat în anul 1990, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este situat în sud-vestul României şi se întinde pe suprafaţa a 3 judeţe: Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj.

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei urmează a fi străbătut de drumul naţional 66 A, pentru a lega judeţele Hunedoara şi Caraş Severin. În iulie 2009, membrii mai multor organizaţii ecologiste au protestat împotriva reluării lucrărilor la tronsonului de 19 kilometri de şosea care urmează să fie construiţi în continuarea drumului naţional, prin Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei. Aceştia susţin că şoseaua care ar urma să tranziteze Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, printr-o zonă aproape virgină, ar duce la distrugerea ecosistemului.

Ruinele Cetatii Trikule (sec. al XVI-lea)

Pe malul stâng al Dunării, la 4 km în aval de localitatea Sviniţa (judeţul Mehedinţi), se află trei turnuri dintre care unul nu mai este vizibil, pentru că la începutul secolului trecut gheţurile de pe Dunăre l-au năruit, iar ce a mai rămas a fost acoperit de apele fluviului.

Astăzi, toate cele trei construcţii se scaldă în apele Dunării, iar turnul de sud este în întregime subacvatic. Cele trei turnuri sunt dispuse în colţurile unui triunghi ipotetic şi, înainte de ridicarea nivelului Dunării din cauza barajului de la Gura-Văii (c. 1971), se aflau pe abruptul malului stâng. Cetatea Tri Cule (Tri Kule sau Triculi), a fost ridicata în secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomană.

Manastirea Vodita

Vodiţa a fost o mănăstire din apropierea satului Vârciorova, municipiul Drobeta Turnu Severin, întemeiată înainte de 1374 de către călugărul Nicodim. Ansamblul a fost reînnoit în timpul domniei lui Vlaicu Vodă (Vladislav I al Ţării Româneşti), după 1400 şi în 1689, de această dată de către Cornea Brăiloiu. Azi clădirile fostei mănăstiri sunt în ruină.

Biserica iniţială a mănăstirii este probabil primul monument al arhitecturii sacrale româneşti ridicat pe plan triconc. Acest aşa-numit tip Vodiţa I s-a păstrat doar prin fundamente. Vlaicu Vodă a ctitorit în 1370-1375 o nouă biserică, al cărei sistem de boltire este susţinut de pilaştri aflaţi de o parte şi de alta a absidelor laterale.

Bustul regelui dacilor Decebalus Rex

Bustul regelui dacilor Decebalus Rex sculptat în blocul de calcar de câteva zeci de tone, care stă de strajă la intrarea în Golful Mraconia.

Ruinele zidurilor mănăstirii Mracunea

Ruinele zidurilor mănăstirii Mracunea distrusă în repetate rânduri de hoardele otomane în expansiunea lor către Imperiul Habsburgic, denumirea însemnând “vale închisă”, “loc întunecat”. Zidurile vechii mănăstiri se văd când scad apele Dunării şi, implicit ale golfului din valea Mracunea.

Mănăstirea Mraconia

Mănăstirea Mraconia, construită pe malul stâng al Dunării după anii 1990.

Tabula Traiana

Tabula Traiana – monument sculptat în stânca pe malul drept al Dunării vizibil de pe malul românesc în zona km17.

Cazanele Dunării

Drumul săpat în stâncă de-alungul munţilor Cazanele Dunării, vizibil de pe malul românesc, doar în perioada de primavară când scad apele lacului de acumulare.

Muzeul Parohial Eşelniţa

Muzeul Parohial Eşelniţa înfiinţat în anul 1996 pe lângă Biserica Ortodoxă.

Muzeul etnografic Doina şi Teodor Grigore

Muzeul etnografic Doina şi Teodor Grigore, care adăposteşte o serie de costume populare din toate zonele ţării cuprinzând peste 1000 piese. Pe toată lungimea “falezei Dunării eşelniţene” de la Golful Eşelniţa, în amonte, pe distanţa de 9 km şi în Golful Mraconia se găsesc numeroase pensiuni turistice, adevărate perle din nu mai puţinul şi măreţul “şirag de mărgele” al caselor de vacanţă din intravilanul comunei.